Publisher's Synopsis
THE UNWRITTEN GOSPEL: A Novel
This book is in Romanian. It is a novel presenting events in Jesus Christ's times.
Lipsa oricaror înscrisuri despre peregrinarile lui Iisus adolescent, nepovestite nici macar de Evanghelii, fac din descoperirea recenta a unor papirusuri... nescrise cea mai uluitoare marturie a acestei perioade din viata Mântuitorului. Dar cum poate fi "citita" o Evanghelie... "nescrisa"? Caci exista o cheie, poate universala ce desluseste nu numai acest mister, ci si Calea catre Marele Mister, cel al reîntoarcerii din moarte! O poveste în poveste? Poate un vis în vis? O carte a iubirii pe care nu o poti lasa din mâna sau scoate din inima! Dar, în definitiv, ce este viata noastra altceva decât o poveste spusa de Dumnezeu la gura Universului?!
Iata un fragment din carte:
Ioan râse cu râsul sau blajin. Pe cât se arata de neînfricat la vârsta lui frageda, pe atât era de blând si pasnic. Prin comparatie, Iisus era mai bataios, mai ferm si mai încapatânat. Nu era usor sa-i fii prieten, dar cu atât mai putin sa-i fii dusman. Între cei doi se legase o prietenie care avea însa toate ingredientele iubirii. Numai la vârste din acestea înca nepervertite dragostea este neconditionata - dragostea pentru prieten, pentru fiinte, pentru Dumnezeu. Numai la vârste dintr-acestea Dumnezeu ti se releva în întreaga sa splendoare si numai la aceste vârste frumosul este stapânul lumii. Sunt vârstele când înca mai tii câte ceva minte despre tarâmul din care ai venit, înainte ca orice amintire sa se stearga definitiv, luat fiind de puhoiul vietii pamântene.
Treceau acum printr-o vale larga, plina de verdeata, ce te îndemna sa zabovesti la racoarea pomilor si sa sorbi din suvoiul vesel de apa care parea sa vina drept din cer. Haim opri caravana. Privea peste tot cu ochii mijiti, ca si cum ar fi vazut împrejurimile pentru prima oara, si chiar pentru prima oara le si vedea. Trecuse de multe ori pe aici, si stia ca muntii galbui, pe crestele carora drumul regilor era prilej pentru o gramada de tâlhari, nu adaposteau nicidecum vai verzi si cu atât mai putin sipote de ape.
Miraj nu era, caci pustiul înca nici nu începuse, si totusi, gradina raiului era acolo, în pomi ciripeau pasarele, caprioare se adapau la izvoare, fructe coapte aplecau ramurile spre pamânt ca si cum ar fi vrut sa pasca iarba. Desi popasul era prevazut pentru o ora târzie de dupa-amiaza, calatorii se oprisera cu ascuns gând de a ramâne acolo, poate chiar mai mult timp, cu toate ca vicisitudinile calatoriei lor înca nu se aratasera, iar oboseala era înca o perspectiva îndepartata. Dar firea omului si harul lui sunt potrivnice, desi abia separate, iar când ispita te gâdila ca o pana ce te provoaca sa versi, doar ca sa-ti eliberezi stomacul de preaplinul mâncarii pentru a-l putea umple din nou, gasesti o mie si unul de motive ca fapta ta sa fie morala.
Nu si atunci când ispita e Domnul, gândi Iisus. Nu si atunci când ispita e Domnul!
