Publisher's Synopsis
Repeatable is Just the Beginning. Poems
This book is in Romanian. It is Romanian poet Victor Michail Stigniteanu's sixth volume of poems.
Melancolia lirismului, tentatiile scientismului si elevatia inspiratiei religioase
de Aureliu Goci
Poezia lui Victor Michail Stigniteanu sta sub semnul interogatiei. Toate ipotezele existentiale si toate ipotezele constiintei se întâlnesc si se interfereaza la nivelul maturitatii depline.
Poetul a parcurs toate devenirile moderne ale poeziei si a ajuns la momentul de constientizare a actului liric, ca demers fundamental în perceptia lumii, cu timpul, discursul liric s-a scuturat de podoabe, a renuntat la metafore si artificii gramaticale pentru o exprimare limpede, cursiva si cu atât mai convingator, semnificativa.
Ego-ul poetic oficiaza din centrul universului si lumile posibile se stratifica logic si coerent, de la existenta banala, cotidiana, pâna la aspiratiile si adierile metafizice.
Un lucru nou în poezia lui Victor Michail Stigniteanu nu este imaginatia cosmologica, calatoriile astrale ca în La Steaua eminesciana. Un lucru paradoxal si cu atât mai interesant, este interogatia asupra nasterii (si nu a mortii), problematica genezei omului si cosmosului într-o lume mecanicista si tot mai pragmatica.
Poezia de meditatie filozofica si cosmologica se împleteste integral numai prin asocierea cu sentimentul erotic, pentru ca geneza si erosul ramân cele doua dominante de semnificatie a acestui volum. Poetul întelege sa preia idei noi din filozofia genezei universului si, pentru a preveni o posibila ariditate, le asociaza cu sentimentul erotic, cu o meditatie melancolica profunda care pune în centrul lumii cuplul adonic, perechea dominatoare în toate adâncimile nebanuite ale cosmosului. [...]
Autorul a parcurs rapid toate etapele formative ale unei constiinte poetice si iata ca acum poate veni în prim-planul literaturii cu o luminoasa si credibila carte de poezie adevarata care poate relua într-un univers personalizat toate marile teme ale lirismului. Chiar si inimitabila asociatie hamletiana într-un text rotund, precum Pendulând: Prin toate spatiile universului / Timpul se masoara pendulând / Într-un tic-tac continuu / Ca un fel de preludiu, / Ce duce spre centrele negre / Care vor sa înghita orice miscare. / Si noi, minuscule umbre, / Ale unui minuscul soare, / Pendulam repetat / Între Yin si Yang, / Între da si nu, / Între samânta si rod, / Între nimic si un pic de ceva, / Între iubire si neiubire, / Pentru a fi sau a nu fi."
Autorul descopera virtuti poetice în curbura Timpului", în nasterea Marelui Stramos al Universului", în trecerea peste Marele Prag", în Marea lumina a împreunarilor stelare", facând din viziunea cosmica un loc comun al poeziei sale si o particularitate subliniata a creatiei, inconfundabile prin sensurile stranii, misterioase, de mare originalitate pentru creatia lirica de azi.
Tipologic vorbind, o poezie cosmogonica de asemenea amplitudine nu s-a mai scris de la Eminescu.
