Publisher's Synopsis
THE STORY OF GREEN TEA: THREE NOVELS
This book is in Romanian. It offers three different novels under the same covers: Stylit, The Crystal Book, and The Story of Green Tea.
"The only Wakean emulation in Romanian literature is Silviu Lupascu's Cartea de cristal [The Crystal Book], a collection of short stories that read almost like the chapters of a novel, since the fragments fit together both through common characters, a cogent philosophy and a homogenous style. If there were any accurate description of Lupascu as a writer, then Lyotard's definition of the postmodern artist would be the most appropriate. (...) Lupascu is by definition a cultural historian who published two impressive monographs on the religious imaginary and on divine language, and there are no pre-given rules by which one can judge his literary experiment."
(cf. Arleen Ionescu, Romanian Joyce. From Hostility to Hospitality, Peter Lang, Frankfurt am Main, 2014, p. 234)
Aceasta carte reuneste sub aceeasi coperta romanele Stylit, Cartea de Cristal si Povestea ceaiului verde.
"Ca prozator, Silviu Lupascu este o revelatie. Scânteietor, cinic, tandru, aforistic, scrisul sau anunta un stil, o epoca si o noua sensibilitate, specifica tinerilor nouazecisti preocupati de un eclectism lucid, ironic, venit, prin deconstructie, dintr-un spatiu tematic si tipologic planetar. Cosmopolita, livresca, aceasta proza nu are corespondent, dar nici sursa de influenta în spatiu autohton, din care nu se revendica, asa cum, de regula, nu se revendica de nicaieri, decât, poate, din frenezia ludica a unui milenarism prapastios, nervos, care stie ca secolul a depasit obsesia turmei, a indiferentierii, pentru a trece dincolo de caldura ce proteja, la adapostul celor multi si fara de vedere, individul. Unde? În spatiul rece, de poliedre cizelate, al inteligentei, unde omul este egal cu inconfundabilul pe care îl produce."
(cf. Stefan Borbély, Xenograme, Cogito, Oradea, 1997, p. 158)
Va oferim un fragment din Cartea de cristal:
Sugrumate de vointa implacabila a placutelor de frâna, cauciucurile scrâsnesc pe criblura... Priviri intense în oglinzile retrovizoare... Masina politiei a oprit la douazeci de metri în spatele nostru... Doua uniforme, doua chipuri ale caror trasaturi nu pot fi deslusite... Minute lungi, în care nu se întâmpla nimic... Radioul revarsa în cabina sunete de chitara si saxofon... Eric Clapton cu I was a pilgrim for your love... Întelegem ca unul dintre cei doi officers, cel asezat la volan, comunica prin radio numarul si semnalmentele masinii... Nu este o hunted car, asa ca al doilea deschide portiera si coboara cu gesturi masurate, se îndreapta spre noi cu mersul leganat, American classic, al barbatului la centura caruia atârna un colt... Sedus, mesmerized, de o inexplicabila curtoazie fata de oamenii legii, ma gândesc sa cobor, la rândul meu, pentru a spune Hi! si a da dovada de politete... Palma lui Peter îmi opreste imperativ bratul care se pregatea, deja, sa deschida portiera...
- You take it easy now, Okay?... Daca te vede ca iesi din masina, o sa scoata pistolul... If I were you, I'd better sit tight...
