Publisher's Synopsis
A WORLD OF POETRY. Poems
"This book is in Romanian. It is Adrian Vizireanu's first selection of poems. Adrian Vizireanu has a distinguished voice among the new Romanian poets."
"Volumul de versuri "O lume de poezie" de" Adrian Vizireanu" ne prezinta un poet al dorului, al atasamentului fata de valorile traditionale exprimat cu mijloace moderne, tulburatoare."
"Iata cateva dintre poemele din volum: "
Blidaru
Urcand pe scari de frunze, parfumul de salcam
se zbenguie prin trunchiuri pestrite de fag,
jucandu-se de-a ascunselea pe cararile aerului,
cu mirosul jilav din gamaliile de muschi.
Spre amiaz isi umbreste oboseala harjoanei,
sub palarii de ciuperci, invelindu-se cu amintiri.
Urc gafaind prin palcuri de melancolie,
pitulate dupa alb de mesteceni.
Urc coborand prin timp spre un cer de demult.
Inima mi-o simt fugind inainte,
hoinarind printre sanzienele prinse in hore de zane.
Tremurand, perdeaua de frunze se da feciorelnic de-o parte,
deschizand pleoapa padurii spre pisc.
Acolo, vad cum timpul se catara pe ziduri de granit,
aruncandu-mi-se de gat intr-o imbratisare cu urlet de lup.
Imi asez fruntea pe piatra strabunilor mei,
simtind cum lichenii mileniilor imi inunda tamplele.
Se nasc in mine barbati cu parul carunt,
iar sulite cu varf de plug ma strapung,
devenind mesager intre lumi.
Deodata,
ma agat de gigantice glezne pline de roua.
Esti tu, Zamolxe?
Adevarul?
Adevarul perinda prin noi
dinainte de timp, de lumi, de cuvant.
Privind spre tarmuri, prin stele
agatate in candelabre de galaxii,
de mana cu iubirea, intaiul cuvant,
inlantuie totul contopit in a fi."
Sta ascuns in abisul marii de suflet,
asteptand sa lasi pleoapa inimii deschisa
pentru clipa in care,
ti se va arata in rochie de mireasa.
Adevarul e o samanta care incolteste in noi,
doar udata cu puritatea din lacrima dragostei.
Din pamantul incertitudinii,
copacul adevarului se ridica,
adapand la umbra lui
doar pe cei insetati de axiomele lumii.
Adevarul e muzica ce roteste in transa
cu sfere dervise din haos,
din rotire luand trup, forme si fapte,
hranite din inocenta copilariei,
si dragostea tineretii.
Adevarul nu a fost si nu va fi, ci doar este,
asteptand timid, in etern,
sa-l curtezi cerandu-i mana,
pentru ca in noaptea nuntii
sa-ti destainuie in sarut lumea.
Argus
Simt diafragme crescandu-mi pe trup,
le ating si in varful degetelor mi se nasc pleoape.
Ranit de lumina din jur,
sufletul si-a hotarat metamorfoza.
Mutand vibratia cuantei din lumi in vise,
ma transform,
dorm,
si ma nasc Argus.
E singurul drum prin care sfintenia luminii
imi poate strapunge trupul fara sa doara,
e singurul drum prin care, fara sa am ochii inchisi,
pot vedea Linistea. "
